Grupul de experţi ai ONU în domeniul biodiversităţii (IPBES) au făcut concluzii cutremurătoare…
Circa un milion de specii de animale şi de plante sunt în pericol de
extincţie, în ritm accelerat, iar natura ce permite omenirii să trăiască e
condamnată să îşi continue declinul în lipsa unei “schimbări profunde” a
modelelor de producţie şi de consum.
Raportul
IPBES prezintă o imagine sumbră a viitorului fiinţelor umane, care depind de natură
pentru a bea, a respira, a mânca, a se încălzi sau a se vindeca de anumite
boli.
“Suntem pe cale de a eroda chiar fundamentele
economiilor noastre, mijloacele noastre de trai, securitatea alimentară,
sănătatea şi calitatea vieţii din întreaga lume”, a declarat Robert Watson, preşedintele IPBES.
Defrişările, agricultura intensivă, pescuitul
excesiv, urbanizarea galopantă, mineritul au făcut ca 75% din mediul
înconjurător să fie ″grav afectat″ de activităţile umane, la fel şi
66% din mediul marin.
Rezultatul este sumbru: circa 1 milion de
specii de animale şi plante dintre cele 8 milioane estimate pe planetă sunt în
pericol de extincţie, din care ″multe vor dispărea în deceniile următoare″.
Constatarea
este în conformitate cu ceea ce au descris cercetătorii de-a lungul anilor:
începutul celei de-a şasea “extincţii în masă” - care nu este menţionată în
raport -, prima de care omul este responsabil şi totodată ″prima care poate fi
oprită dacă vom acţiona decisiv, acum”, după cum a notat Mark Tercek,
preşedintele organizaţiei Nature Conservancy.
Cei cinci
principali vinovaţi sunt clar identificaţi în textul la care au lucrat 450 de
experţi timp de trei ani: utilizarea terenurilor (agricultură, defrişări),
exploatarea directă a resurselor (pescuit, vânătoare), schimbările climatice,
poluarea şi speciile invazive.
Însă, chiar
dacă este respectat obiectivul prevăzut în Acordul de la Paris, de limitare a
încălzirii globale la maximum +2°C, schimbările climatice ar putea urca în
clasament, agravând în acelaşi timp ceilalţi factori.
Din
fericire, anumite acţiuni pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
ar putea avea efecte benefice directe pentru natură, contribuind probabil la
ieşirea din acest cerc vicios.
Primul
obiectiv: sistemul agroalimentar. Hrănirea a 10 miliarde de oameni în 2050
într-un mod ″durabil″ implică transformarea producţiei agricole
(agroecologie, o mai bună gestionare a apei), dar şi a obiceiurilor de consum
(dietă, gestionarea deşeurilor), se subliniază în raport.
“Salutăm apelul la o schimbarea a regimurilor
alimentare, printr-o hrană bazată mai mult pe plante pentru reducerea
consumului de carne şi produse lactate, care au efecte negative cunoscute
asupra biodiversităţii, schimbărilor climatice şi sănătăţii umane”, a comentat Eric Darier de la Greenpeace.
Sinteza
raportului nu menţionează în mod direct reducerea consumului de carne,
formularea fiind modificată în comparaţie cu versiunea preliminară a textului.
Modificarea operată reprezintă probabil un semnal al ostilităţii din partea
unor ţări producătoare de carne, notează AFP.
“Schimbările
profunde pot determina o opoziţie din partea celor care au un interes direct în
acest status-quo, însă o astfel de opoziţie poate fi depăşită în beneficiul
interesului general”, a comentat Robert Watson.
Deşi acest
raport evocă unele direcţii, fără a fi prescriptiv, rămâne de văzut dacă
statele membre ale Convenţiei ONU privind diversitatea biologică (COP15) vor
stabili, în cadrul reuniunii lor din China de anul viitor, obiectivele ambiţioase
la care speră apărătorii mediului pentru o planetă durabilă până în 2050.
Raportul
IPBES menţionează şi alte instrumente pe care guvernele le au la dispoziţie
pentru îmbunătăţirea “durabilităţii” sistemului economic, precum cote de
pescuit “eficiente” şi o reformă a ajutoarelor publice şi a fiscalităţii.
Documentul aminteşte chiar necesitatea îndepărtării de dogma creşterii
economice. “Este vorba despre luarea în considerare a calităţii vieţii şi nu a
creşterii economice ca obiectiv”, a indicat pentru AFP unul dintre principalii
autori ai raportului, Eduardo Brundizio.
Omul
depinde de natură pentru a trăi, însă este el astfel condamnat la dispariţie?
“Probabil că nu” şi cu siguranţă nu pe termen scurt, răspunde unul dintre
autorii textului, Josef Settele. Însă “nu vrem doar să supravieţuim. Este chiar
miza acestui raport”, a adăugat Eduardo Brundizio, insistând din nou pe
“calitatea vieţii”. Calitate care riscă să se deterioreze în continuare pentru
cei mai săraci oameni din lume, notează raportul, dar şi pentru zonele locuite
de popoarele indigene, extrem de dependente de natură.
Capitala
Franţei a găzduit, în perioada 29 aprilie - 4 mai, cea de-a şaptea reuniune
plenară a Platformei Interguvernamentale privind Biodiversitatea şi Serviciile
Ecosistemelor (IPBES-7).
Cea de-a
6-a ediţie a reuniunii, organizată anul trecut la Medellin, s-a încheiat cu
avertismente severe privind degradarea ″critică″ a terenurilor, dar cu
speranţa de a putea atinge câteva ţeluri cuprinse în Obiectivele Aichi pentru
Biodiversitate, stabilite în Japonia pentru 2020.
“Nu este prea târziu să acţionăm, însă numai
dacă începem să o facem acum” şi
printr-o “schimbare transformatoare” a societăţii noastre pentru încetinirea
“motoarelor” pierderii biodiversităţii ce ameninţă omul cel puţin la fel de
mult ca schimbările climatice, a adăugat Robert Watson.
IPBES este
un organism interguvernamental, care are în prezent 132 membri şi care
evaluează starea biodiversităţii şi serviciile ecosistemelor furnizate către
societate, ca răspuns la solicitările factorilor de decizie.
IPBES este
organizat şi funcţionează sub auspiciile unor entităţi ale Organizaţiei
Naţiunilor Unite - UNEP, UNESCO, FAO şi UNDP -, iar funcţionarea sa este
gestionată de UNEP.
Vezi sursa:
stirileprotv.ro
